Cum pot deveni fermierii români competitivi pe piața europeană

Soia – cultura viitorului?

Dependența strategică de proteină vegetală a Uniunii Europene (UE), alături de agenda progresistă a blocului comunitar, de necesitatea protejării mediului înconjurător, precum și de schimbările existente în ceea ce privește modul de viață și stilul de alimentație al cetățenilor europeni duc la o creștere crescută pentru produse alternative la consumul de carne, soia reprezentând cultura cheie în aceste noi tendințe.

Conform unui studiu recent publicat de Academia de Științe Agricole și Silvice (ASAS), în Acta Agricola Romanica (An.3, nr. 3, august 2021), autorii (Chețan Felicia, Chețan Cornel și Russu Florin) identifică în lucrarea Cercetări privind influența unor elemente de tehnologie asupra producției și indicilor calitativi la soia următoarele beneficii ale cultivării acestei culturi:

  • alimentară: soia este una dintre cele mai valoroase plante oleaginoase datorită semințelor bogate în substanțe proteice (39 - 42%), extractive neazotate, grǎsimi (19 - 22%), vitamine (A, D, E) şi sǎruri minerale, fiind apreciată drept o soluție pentru rezolvarea deficitului de proteine;
  • creșterea potențialului agricol și reducerea cantităților de îngrășăminte utilizate, soia fiind o plantă fixatoare de azot, lăsând astfel cantități mari în sol;
  • protejarea mediului înconjurător - putând fi cultivată în sistemul minimum tillage, ce contribuie inclusiv la păstrarea rezervei de apă în sol, prevenind astfel seceta pedologică.

Pentru a-și asigura securitatea alimentară, UE valorifică acordurile comerciale inclusiv prin importul de materii prime vegetale. Astfel, țările din Mercosur (Brazilia, Argentina, Paraguay și Uruguay) reprezintă parteneri strategici ai Uniunii în ceea ce privește sectorul agro-alimentar.

Spre exemplu, în 2020, peste 40% din importurile UE de soia au provenit din America Latină, cu o valoare de peste 2,70 mld. de dolari, piața europeană (incluzând Marea Britanie și Ucraina) reprezentând puțin peste 10% din total. 

 

 

 

 

 

 

 

Sursă: https://oec.world/en/visualize/tree_map/hs92/import/aut.bel.bgr.hrv.cyp.cze.dnk.est.fin.fra.deu.grc.hun.irl.ita.lva.ltu.lux.mlt.nld.pol.prt.rou.svk.svn.esp.swe/show/21201/2020/

În ceea ce privește România, potențialul agricol al culturii de soia este estimat la aproximativ 700.000 ha, valorificarea a doar jumătate din acesta ar propulsa țara noastră în poziția de lider al UE a suprafeței cultivate și a 3-a la nivel european (după Federația Rusă și Ucraina).

Dilema MERCOSUR

După aproape 20 de ani de negocieri, Acordul de Liber Schimb dintre UE și țările Mercosur a fost semnat la 28 iunie 2019, acesta fiind un plan ambițios și comprehensiv între cele două mari blocuri supra-statale, domeniul cheie de colaborare și comerț fiind reprezentat de agricultură.

Date economice 

Conform Comisiei Europene, sunt de reținut următoarele aspecte comerciale ale Acordului:

  • UE este cel mai mare investitor și partener comercial al țărilor Mercosur;
  • În 2019, exporturile UE au totalizat 41 mld. euro, iar cele ale Mercosur către comunitatea europeană au fost în valoare de 35,9 mld. euro, rezultând o balanță comercială pozitivă pentru Uniune;
  • UE importă în special produse agricole și tutun (21,2%), soia și cafea (17,4%), carne și produse animaliere (6,5%) și exportă către Mercosur autovehicule (28,6%), produse farmaceutice și chimice (24,2%) și echipamente de transport (12,7%).

Critici ale fermierilor europeni

Cu toate beneficiile economice ale Acordului, fermierii europeni și-au exprimat nemulțumiri legate în principal de concurența neloială a latin-americanilor și consecințele negative asupra mediului înconjurător.

Prezentat drept o oportunitate pentru fermierii europeni pentru diversificarea potențialului de export, într-o piață ce însumează 260 milioane de persoane, Acordul de Liber Schimb urmărește, de asemenea, protejarea imitării produselor agro-alimentare tradiționale comunitare și importul din America Latină a unor mărfuri care să respecte standardele UE. Mai mult, UE a introdus cote pentru unele produse în vederea protejării intereselor fermierilor europeni, în special în sectorul de miere, cărnii de vită, brânzeturilor și zahărului. 

Totuși, aceste argumente nu au convis fermierii europeni, care consideră că produsele din Mercosur presupun un cost mai redus pentru fermierii latino-americani, ca urmare a unei legislații permisive în îndeplinirea normelor de protecție a mediului înconjurător și bunăstării animalelor. În aceeași măsură, cotele stabilite de UE sunt insuficiente, dat fiind faptul că acestea fac referire la doar 18% din totalul importurilor agro-alimentare.

În opinia mea, consider că în plan agricol, Acordul cu Mercosur ajută UE pentru importul de soia la prețuri preferențiale și reprezintă o alternativă la dependența europeană față de Statele Unite ale Americii, unde se cultivă în mod deosebit soia modificată genetic. 

Cultura de soia în România

În ultimii ani, în Europa s-a observat o creștere a suprafeței de soia cultivată de la aproximativ 977.000 ha, în 2019, la o estimare pentru 2022 de aproape 1.100.000 ha. 

În România, trend-ul s-a menținut ridicat, de la 155.000, în 2019, la 195.000 ha, în 2021. Din ce în ce mai mulți fermieri au investit în această cultură, iar producția medie a crescut de la 2.045 kg/ha, în 2015, la 2.630 kg/ha, în 2019, demonstrând accelerarea procesului de tehnologizare. 

În legătură cu prețul de comercializare la 1 tonă, acesta a crescut exponențial în ultimii ani (de la 1.468 lei, în 19.12.2018, la 2.373 lei, la 08.12.2021), indicând o profitabilitate ridicată a acestei culturi, ca urmare a unei cereri din ce în ce mai mari.

Sursă: www.agrogo.ro

Totuși, cerințele deosebit de ridicate ale soiei pentru umiditate și rezerve de apă în sol, fac ca această cultură să poată fi exploatată în arii geografice restrânse (în special în Transilvania și nordul Moldovei) sau în ferme cu infrastructură de irigații proprii.

Însă, cererea crescută a UE pentru proteină vegetală poate încuraja și facilita producția de soia în România, iar pentru fermierii români poate reprezenta o oportunitate de a comercializa în special în spațiul comunitar producția obținută.

Recomandări:

Pentru fermierii români, consider profitabile următoarele acțiuni:

  • Asocierea în cooperative și înființarea unei Asociații a Producătorilor de Soia din România; 
  • Investiții în soluții de irigații și accesarea de fonduri comunitare;
  • Utilizarea culturii de soia pentru fixarea azotului în sol și, implicit, reducerea cantității de îngrășăminte;
  • Lansarea de parteneriate între fermierii din sectorul vegetal și cel zootehnic, pentru valorificarea internă a producției și limitarea importurilor.

Pentru autoritățile române:

  • Lansarea unui Program Național dedicat culturii de soia, care să încurajeze, sprijine și tehnologizeze fermierii români;
  • Investiții în Institutele de cercetare, pentru valorificarea și/ sau crearea unui soi autohton, care să contribuie la creșterea randamentelor și capacității de producție;
  • Susținerea fermierilor români prin identificarea de parteneri comerciali externi, inclusiv la nivelul UE.

Pentru companiile din agribusiness:

  • Oferirea de consultanță și informații fermierilor referitoare la evoluția culturilor de soia din America Latină și SUA;
  • Realizarea unor pachete comerciale comune între producătorii de semințe și companiile ce oferă soluții tehnologice pentru irigații în regim propriu.

Concluzii

Creșterea suprafețelor cultivate cu soia și încurajarea fermierilor în această direcție poate reprezenta o soluție câștigătoare pentru agricultura românească, țara noastră având potențialul de a reprezenta o alternativă pentru reducerea dependenței UE de proteină vegetală și asigurarea securității alimentare europene

Articol realizat de Bogdan Lucian Cumpănașu - consultant politici agricole

Citește și:
Promovarea produselor agricole pe piața internă și în țările terțe

Află cum se derulează un proiect finanțat din fonduri nerambursabile europene